Nu vei mai putea merge niciodată.” Acesta a fost diagnosticul devastator pus de medici când m-am trezit într-o clinică de specialitate germană în urmă cu aproximativ 9 ani, după un accident grav la schi. Dar o voce interioară mi-a spus „asta nu poate fi”. Cu gânduri pozitive, multă voință și ambiție, mi-am luptat înapoi - și astăzi stau aici. pe propriile mele picioare

Îmi amintesc încă foarte bine cum am stat pe schiuri pentru prima dată când aveam 5 ani. Am fost imediat „infectat”. Schiul a devenit marea mea pasiune. Ca student, am ajuns în echipa de stat, apoi am participat la curse internaționale FIS și am urmat liceul de schi din Stams/Tirol. Chiar și în acel moment, mă luptam adesea cu leziuni, cum ar fi ligamentele încrucișate rupte sau o leziune a tendonului la mână. În ciuda tuturor acestor eșecuri, întotdeauna am dat tot ce am putut și am luptat pentru a reveni. Nu m-am gândit niciodată să renunț în acel moment.

Acum nouă ani am avut un accident de schi cu consecințe grave în timpul antrenamentului de schi la Obergurgl. În timpul antrenamentului de slalom uriaș, mi-am prins mâna într-o poartă și am fost aruncat într-un șanț. Consecințele au fost fatale: leziuni interne care pun viața în pericol, o fractură mărunțită a coapsei și o paraplegie incompletă care avea să mă însoțească de atunci pentru tot restul vieții.

Medicii au spus: „Nu vei mai merge niciodată”.

Când m-am trezit din comă într-o clinică specială din Germania, la câteva zile după accident, medicii au avut un diagnostic teribil: n-aș mai putea merge niciodată. Nu știu de ce sau de unde a venit, dar o voce interioară mi-a spus atunci „asta nu se poate”. În adâncul sufletului, eram ferm că voi continua să progresez. Deși eram conștient că s-ar putea să nu pot merge „normal” din cauza rănilor, cel puțin nu voiam să mai fiu dependent de un scaun cu rotile.

În mintea mea mi-am imaginat mușchii mișcându-se din nou. După ce am simțit o mică zvâcnire, am știut că se poate face dacă doar persist și lupt. Prin noroc, antrenament greu și sprijinul necondiționat al familiei și bucurie, acum pot să merg cu cârje, mi-am terminat studiile și sunt angajat cu normă întreagă. Pasiunea mea pentru schi este, de asemenea, neîntreruptă, în ciuda accidentului meu de schi.
Am revenit acum în curse de schi (cu monoskibob) în echipa de juniori a ÖSV și sunt implicat în inițiativa Ski for life, care își propune să atragă persoanele cu dizabilități interesate de schi.

Și chiar dacă acum duc o viață cu dizabilități, totuși pot spune sincer că sunt foarte fericit cu viața mea și nu mă certa nicio clipă cu soarta mea.

Mesajul meu pentru toți cei care au o soartă similară în spate sau o cale grea înaintea lor este: Cu gânduri pozitive și o porțiune de ambiție, orice este posibil!